Un studiu aprofundat despre modul în care elementele vizuale din meșteșugurile populare contribuie la construcția și transmiterea identității culturale colective.
Cercetarea a pornit de la observația unei disocieri între percepția contemporană a simbolurilor tradiționale și semnificația lor culturală originară. Modelele geometrice din țesăturile și ceramică populară sunt adesea reduse la simplu decor, pierzându-și stratul narativ.
Scopul a fost să se decodeze „gramatica” acestor forme vizuale și să se cartografieze relația dintre structurile ornamentale, spațiul geografic și construcția identitară a comunităților.
Am adoptat o abordare interdisciplinară, combinând:
Studiul a identificat patru arhetipuri vizuale principale recurente în artele populare românești, fiecare purtând o funcție specifică în narativa identitară: Continuitatea, Protecția, Fertilitatea și Apartenența.
"Expresia artistică tradițională nu este doar estetică, ci este un sistem activ de comunicare a valorilor comunitare. Fiecare linie și culoare este un cuvânt în vocabularul vizual al identității noastre colective."